Dreptatea lui Vlad Țepeș

Pe timpul domniei lui Vlad Țepeș, un neguțător care se afla în călătorie pe la noi spuse să se strige pe la răspântii că a pierdut o pungă cu o mie de lei. El făgădui o sută de lei aceluia care o va găsi și i-o va da. Nu trecu mult și un creștin, om cu frica lui Dumnezeu, cum se aflau mulți români pe vremea lui Țepeș, se arătă păgubașului și-i zise:
— Jupâne neguțător, mergând pe cale, la cotitura drumului de la răscrucile din dosul pescăriilor, am găsit punga aceasta. Eu socotesc că e a dumitale, deoarece am auzit strigând că ai pierdut o pungă cu bani.
— Într-adevăr, a mea este, și-ți foarte mulțumesc că mi-ai adus-o. Neguțătorul, începând să numere banii, se frământa cu mintea cum ar face să nu dea suta cea de lei făgăduită.
După ce numără toți banii, îi puse la loc în pungă, apoi zise celui ce i-o adusese:
— Am numărat, dragul meu, și am văzut că dumneata ți-ai oprit făgăduiala. În loc de o mie de lei, am găsit nouă sute. Și bine ai făcut, căci era dreptul dumitale.
— Jupâne neguțător, a răspuns creștinul. Rău și fără cale zici dumneata că-ți lipsește din pungă o sută de lei. Eu nici n-am dezlegat-o, să mă uit câți bani sunt într-însa. Cum am găsit-o, așa ți-am adus-o!
— Îți spusei, zise neguțătorul, că am pierdut punga cu o mie de lei și mi-ai adus-o cu nouă sute. Asta e!
Omul nu mai zise nimic, ci ieși și se duse drept la vodă, spre a se tângui.
— Măria ta, zise el, nu mi-a dat suta de lei cea făgăduită și nu mi-e ciudă atât pentru suta de lei, cât mi-e ciudă că mă bănuiește a nu fi fost om de omenie. Eu am fost curat ca argintul și nici prin gând nu mi-a trecut să mă ating de lucrul altuia.
Vodă pricepu tertipurile neguțătorului și porunci să i-l aducă. Ascultând și pe unul, și pe altul și punând vorbele ambilor în cumpăna dreptății, văzu în care parte bate. Apoi, uitându-se țintă în ochii neguțătorului, zise:
— Dacă tu, jupâne neguțător, ai pierdut o pungă cu o mie de lei, iar acesta a găsit una cu nouă sute, este dovedit că această pungă nu este a ta. Tu, creștine, ia punga cu banii ce i-ai găsit și s-o dai aceluia care se va arăta că a pierdut o pungă cu nouă sute de lei; iar tu, jupâne neguțător, așteaptă până se va găsi punga cu cei o mie de lei, ce zici că ai pierdut-o!
Așa se și făcu, căci nu era chip să se facă într-altfel. Vlad-Vodă Țepeș judecase.
Neguțătorul o păți cât de bună și se căi în toată viața de fapta neomenească ce săvârșise.

Sursele:
De la Dragoș la Cuza vodă. Legende populare românești. Antologie, prefață și note de V. Adăscăliței. Colecția Biblioteca pentru toți. Editura pentru literatură, București, 1966;
Legende populare românești. Legende istorice. Antologie de Tony Brill. Editura Minerva, București, 1970;
Din legendele românilor. Selecție de Delia Damirescu. Editura Ion Creangă, București, 1990;
Legende populare românești, biblioteca școlarului, Editura Litera 2002, Selecție Constantin Dragomir.

De  1 730 ori vizualizată în total, 1 vizualizări ale paginii, de astăzi.  Total vizualizări site: 651 146 începând cu 16.05.2013

2 răspunsuri to Dreptatea lui Vlad Țepeș


  1. marius

    imi place povestea

  2. marius

    buna legenda

Post a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *


three × = 27