Petre Ispirescu

Copilăria

1830 Petre Ispirescu s-a născut în ianuarie, la București, în mahalaua Pescăria Veche, în familia frizerului Gheorghe Ispirescu. Mama, Elena, ardeleancă, era, se pare, o povestitoare neîntrecută. De la părinți sau de la calfele și clienții tatălui său, Ispirescu a putut asculta, în copilărie, numeroase creații populare, mai ales basme.
Din inițiativa mamei, Petre a fost învățat să citească de către dascălul Nicolai de la biserica Udricani din cartierul lor; ulterior, el a continuat studiile cu cantorul Lupescu de la biserica Olteni.
1843 Petre Ispirescu deprinde psaltichia la profesorul G.Voiculescu de la Biserica Doamna Bălașa. Fiind silitor, este angajat, împreuna cu alți elevi, să cânte duminica în strana bisericii.
Adolescența și tinerețea
1844 – 1848 Curiozitatea l-a împins până la ușa tipografiei lui Zaharia Karkaleki, unde a intrat ca ucenic. Petre Ispirescu lucrează în tipografia, câte 14 ore pe zi. În timpul liber citea, scria versuri pe care nu le arată nimanui și pe care nu le va publica, învață limba franceză.
1848 Patronul îi mărește salariul și responsabilitățile. Duminica îl invită să-și petreacă timpul liber alături de familia sa, nădăjduind că-și va mărita fiica cu acesta.
1849 Moare tatăl lui Petre Ispirescu – Gheorghe Ispirescu.
1853 Un foarte bun prieten de profesie medic si un altul negustor, îl invață franceza dându-i lecții seara dupa terminarea lucrului. Când avea timp scria și citea tot ce-i cădea în mână.
1854 Patronul său îi propune s-o ia în căsătorie pe o nepoată de-a sa. Petre refuză, fiind silit să părăsească tipografia acestuia şi se angajeaza la o altă tipografie.
1854 Va lucra la tipografia lui Iosif Compaing, unde are prilejul să participe la tipărirea unor traduceri din Swift, J.J.Rousseau, V.Hugo. În această perioadă se alătură luptei pentru Unirea Principatelor.
1858 Petre Ispirescu tipărește pe ascuns corespondența secretă dintre antiunionistul Vogoride și fratele său, diplomat la Londra. Se află și este arestat. Eliberat dupa trei săptamâni, nu se mai poate întoarce la tipografie.
1858 – 1863 Lucrează în redacția ziarului Național, sub atenta îndrumare a lui Vasile Boierescu, ca director. Despre acești 5 ani, Ispirescu spunea ca au fost timpul de fericire al vieții sale.
1858-12-01 Vasile Boerescu, participant la realizarea Uniri și viitor ministru de externe, îi oferă direcția unei tipografii mai moderne, care posedă prima presă mecanică din Bucuresti. Aici imprimă revista „Naționalul”.
1860 – 1863 Îl găsim ca asociat al lui Vasile Boierescu la tipografia acestuia.
1861 Se căsătoreste cu Sevastița, fiica lui Dima Petrescu, staroste de cavafi. Își va cumpără o casă pe strada Salciilor, astazi în plin centrul Bucureştilor. Activitatea sa de tipograf il face să intre în contact cu alți scriitori: I. Ionescu de la Brad, N. Filimon, I. Ghica, D. Bolintineanu.

Debutul

1862-01-21 La indemnul lui I.Ionescu de la Brad, publică în Țăranul român, nr.11 din 21 ian.1862, primul său basm, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, semnat cu modestie P.I. După debut Țăranul român publică în continuare basmele sale tot mai gustate de cititori. Apar Prâslea cel voinic si merele de aur, Balaurul cel cu șapte capete, Fata de împărat și pescarul, Fiul vânătorului.

Activitatea literară

1862-03-01 – 1872 Timp de un deceniu, Petre Ispirescu nu va mai scrie niciun basm.
1862-04-07 La îndemnul prietenilor săi scriitori, Ispirescu adună o parte din creațiile sale în ,,Basme sau snoave populare”.
1863 Tipografia este vânduta lui Cezar Bolliac, iar Petre Ispirescu rămâne din nou fără un loc de muncă asigurat.
1863 C. A. Rosetti, viitor ministru, îl invită sa preia direcția imprimeriei unde ieșea de sub tipar Românul, revista partidului liberal, atunci în opoziție.
1864 După doi ani, petrecuți la conducerea Imprimeriei Statului, de unde demisionează, formează împreuna cu Georgian C.Petrescu-Conduratu si I.Buznea, o asociație: Noua tipografie a laboratorilor români. Petre Ispirescu deschide Tipografia Academiei Române. Tipografia tipărește Ghimpele, Columna lui Traian, Revista literara, precum și multe dintre operele marilor scriitori. În această perioadă îi cunoaște pe Al.Odobescu, B.P.Hasdeu, V.Alecsandri, L.Saineanu, Delavrancea.
1866 – 1868 Abdicarea silită de la tron a domnitorului A. I. Cuza este consemnată cu regret de către Revista sa. La invitația lui Ion Ghica, ministrul de interne, acceptă să preia direcția Imprimeriei de Stat.
1868 Petre Ispirescu, împreuna cu alți trei asociati, fondează „Noua tipografie a Laboratorilor români”.
1870 Revoltat de guvernare și de superficialitatea sjujbașilor exclamase: până când are să mearga și unde au să se sfârșească nenorocirile ce se grămădesc pe capul bietei țări. Greutățile vieții l-au albit la 35 ani, la 45 era gârbov, la 50 un moșneag blând cu fața de ceară, cu barba și sprâncenele albe, stufoase.
1872 Publica „Legendele sau basmele românilor”.
1873 – 1874 Apar Snoave sau povești populare adunate din gurile acelora care știu multe.
1876 Apar Ispravele şi viaţa lui Mihai Viteazul.
1876 Publică Legendele sau basmele românilor .
1877 Publica un articol intitulat Basme române şi basmele franceze.
1880 Moses Gaster publică un articol despre Ispirescu în „Literatur Blatt fur die Germanische und Rumanische Philologie”. Își petrece nopţile copiind texte pentru J. Urban Jarnik care visa să facă la Viena o Crestomatie româna de texte vechi si rare. Munca nu se lasă mult așteptată. Cu această ocazie are primul contact cu Eminescu si cu Slavici și reusește , în urma lecturilor destul de sistematice, să dea viață vechilor texte ale literaturii române.
1882 Apar Poveștile unchiașului sfătos, cu o prefață semnată de Al.Odobescu.
1882 Îndemnat de Vasile Alecsandri, Petre Ispirescu alcătuiește o ediție completă din Legendele sau basmele românilor. În scrisoarea adresată autorului ce ține loc de prefața volumului, bardul de la Mircești găsește cuvinte de laudă:,,recunoștința noastră îți este dar câștigată pentru totdeauna. Prețiosul dumitale volum trebie să se afle în fiecare casă.” Deși întrunește aprecieri elogioase din partea unor cărturari de prestigiu, culegerea semnată de Petre Ispirescu n-a fost luată în seamă de rafinații Academiei, care au respins-o de la premiul la care candida.

Amurgul vieții

1883-05-21 Suferă un atac cerebral, din care își revine cu greu. În timpul liber se întâlnea cu L.Saineanu, B.S.Delavrancea, Al.Vlahuta, care-i căutau prietenia și-i sorbeau vorba neaoșă româneasca.
1885 Se preocupă, de valorificarea folclorului pentru copii , în volumul Jocuri şi jucarii de copii, adunate de Ispirescu, culegător-tipograf (Sibiu, Editura Institutului tipografic).
1887-11-27 În zorii zilei, după o noapte petrecuta la masa de scris, Petre Ispirescu moare, în urma unui al doilea atac cerebral. Deși V. Alecsandri, B.P.Hasdeu, AL.Odobescu și alți cărturari au arătat marea valoare a scrierilor lui Petre Ispirescu, oamenii au trecut cu discreție peste numele lui, socotindu-l doar un culegător de povești. Petre Ispirescu n-a văzut în basme doar un mijloc de a încânta pe copii.
1887-11-30 Este înmormântat la Cimitirul Bellu din București.

Sursa:
www.petreispirescu.eu
http://ro.wikipedia.org/wiki/Petre_Ispirescu

Sursa pentru basmele lui Petre Ispirescu din acest site:

Legendele sau basmele românilor – ediția completă (1882) de Petre Ispirescu și reeditările acestei cărți minunate.