Ridichea uriașă – prelucrare după o poveste populară

de Savin Badea

Prelucrarea după o poveste populară.

Bunicul o ridiche a pus în grădiniţă
Şi a crescut aceasta cât capul unui om –
Ba, parcă, şi mai mare, cam cât o lubeniţă,
Cu frunza foarte lată şi-naltă cât un pom.

Dar într-o zi bunicul a încercat să scoată
Ridichea uriaşă cu totul din pământ –
A apucat-o zdravăn de frunza ei cea lată
Şi trage tare moşul cu sârg şi cu avânt.

Ridichea nu se lasă uşor să fie scoasă;
Şi moşul de îndată chemă pe babă – foc! –
Băbuţa îl apucă pe moş, mai voinicoasă,
Şi trag, însă ridichea nu s-a clintit din loc.

Atunci chemă bunica pe mica ei nepoată –
Nepoata prinde bine pe babă de cojoc,
Iar baba înciudată trage de moş o dată
Şi moşul de ridiche, dar nu se scoate – ioc!

Nepoata o potaie aduce mâniată –
Ham-ham!, căţelul latră să dea un ajutor –
O-apucă de fustiţă cu botul pe nepoată,
Nepoata pe băbuţă de-acel cojoc cu flori;

Iar baba îl agaţă pe moşul de scurteică
Şi de ridiche-atârnă sărmanul de moşneag –
Degeaba trag tuspatru, ridichea nu se lasă –
Zadarnic se tot luptă – şi trag, şi trag, şi trag.

Se prinde şi-o pisică ridichea să o scoată –
Pisica de codiţă îl trage pe căţel;
Căţelul de fustiţă o trage pe nepoată,
Nepoata pe băbuţă şi baba moşul chel.

Se trage cu sforţare – echipa-i curajoasă –
Dar nu s-a smuls ridichea din loc c-un degeţel.
Dar iată că pisica tot miorlăie voioasă :
„Aduc eu pe un prieten – îl chem pe şoricel!”

Se prinde şoricelul de coada de pisică,
Pisica îl apucă la fel pe-acel căţel,
Căţelul pe nepoată o trage de fustiţă,
Nepoata pe băbuţă şi baba pe bunel.

Şi trag cu stăruinţă de-acea ridiche, tare:
Cu forţă, şoricelul, cât nuca-n şir unit,
Pisica şi căţelul, nepoata, mama-mare… –
Minune, chiar minune! – ridichea a ieşit!

și textul:

Bunicul a pus în grădiniţă o ridiche şi a crescut ridichea aceea mare, mare, cât capul omului, şi mai mare.

Într-o zi bunicul a încercat să smulgă ridichea din pământ; şi apucând-o de frunze trage şi trage…iar ridichea nu s-a lăsat deloc.
Moşul a chemat şi pe baba.

Baba s-a prins de mijlocul moşneagului, moşneagul de frunzele ridichii şi trag, trag, dar ridichea nu s-a smuls.
A chemat baba şi o nepoată.

Nepoţica s-a prins cu amândouă mâinile de mijlocul babei, baba de moş şi moşul de ridiche. Trag, trag, trag, dar ridichea nu s-a smuls.

Nepoţica a chemat căţeluşul.
Căţeluşul s-a agăţat de poala nepoţicăi, nepoţica de mijlocul babei, baba de moş şi moşul de ridiche şi trag, trag, dar ridichea nu s-a smuls.
Iaca şi pisica să ajute şi ea la scos ridichea. Pisica s-a agăţat de coada căţelului, căţeluşul de poala nepoţicăi, nepoţica de mijlocul babei, baba de moşneag şi trag, trag, trag, dar ridichea tot nu s-a smuls.

– Staţi că mai aduc eu un tovarăş în ajutor! zice pisica. Şi a chemat pe şoarece.
Se prinde şoarecele de coada pisicii, pisica de căţeluş, căţeluşul de nepoţică, nepoţica de bunică, bunica de moş, moşul de ridiche şi trag, trag…ridichea s-a smuls.